Cum pot fi prevenite bolile urechii la copii?
Toaleta urechilor copilasilor reprezinta un gest important in mentinerea igienei atat a pavilionului urechii, cat si a CAE (conduct auditiv extern - canalul ce porneste de la orificiul pavilionar pina la timpan).
In acest canal se pot acumula diferite reziduuri din atmosfera (praf, pulberi, etc.) cat si cerumenul ce reprezinta o secretie normala a glandelor ceruminoase din pielea ce tapeteaza acest canal.
Acumularea in exces (cantitate ce difera de la un individ la altul) a acestui cerumen, cat si impregnarea acestuia cu praf ori pulberi duce la formarea unui dop ce astupa CAE si deci la instalarea unei hipoacuzii destul de suparatoare. Neindepartarea acestuia pe langa hipoacuzie poate antrena leziuni infectate cu diferite bacterii cat si cu ciuperci. Este tabloul clinic al otitei externe difuze (dureri intense la atingerea pavilionului, mancarimi, scurgeri etc.)
Vorbind de copii sa nu uitam acumularea de reziduuri placentare si meconium ce pot determina aceeasi simptomatologie la nou nascuti. De asemenea, amintesc de introducerea in CAE de corpi straini (corpi straini neanimati) sau patrunderea accidentala de corpi straini animati (insecte).
Iata o serie de motive pentru care toaleta auriculara se impune inca de la varsta de nou nascut pana la varsta cand copilul instruit de noi va reusi sa isi curate periodic urechile singur.
Nu trebuie sa uitam ori sa minimalizam aceast aspect de igena, urechea fiind un important organ de simt alaturi de vedere, gust, miros. Rutina toaletizarii urechii inceputa de noi parintii va deveni un obicei pe care copilul il va mosteni asa cum este spalatul pe maini si dinti ori suflatul nasului. Scobitul in ureche cu diferite obiecte cum sunt agrafe, pixuri, scobitori trebuie sanctionat rapid la copiii de varsta scolara. Leziunile produse de aceste obiecte pot fi minime, reducandu-se numai la o mica sangerare, dar pot fi si importante mentionand in acest sens furunculul de CAE sau ruptura de timpan.
Toaleta auriculara incepe inca din perioada de nou nascut, cand cu blandete cu apa si sapun curatam pavilionul urechii atat a reliefului exterior cat si a santului retro-auricular. Cu un servet curat, tamponam pavilionul eliminind excesul de apa. Posibilitatea de a ramane lichid in CAE este mica acesta avand o inclinare in panta catre exterior iar apa ramasa cateva picaturi se vor scurge.
Depresiunea din jurul orificiului auricular (conca) se va sterge cu betisoarele create special acestui scop.
Aici as dori sa fac o precizare. Din practica de zi cu zi am constatat ca parintii asociaza notiunea de bat, si ma refer la betisoarele auriculare cu verbul "a baga". Sub nicio forma nu se va baga betisorul in conductul auditiv extern existind riscul unor leziuni nedorite care vor sangera sau infecta. Betisoarele inlocuiesc in secolul nostru curatarea facuta de bunici cu coltul de la sort sau tanpoanele de vata intarite prin rularea intre degete. Pentru cei mai neindeminatici s-au creat betisoarele cu opritor ce impiedica introducerea mai in profunzime a betisorului.
Recomand totusi ca inainte de folosire betisorul sa fie introdus cateva secunde in alcool.
La nou nascut, sugar putem incheia igena urechii externe cu aplicarea pe tegument a cateva picaturi de vitamina A uleioasa, pielea va deveni fina si catifelata.
Toaletarea urechilor se va face la sfarsitul baii generale, dar si de cate ori vom observa pavilionul incarcat de cerumen ori lapte sau alte alimente de varsatura.
Cerumenul necuratat la nivelul orificiului auditiv extern se poate inmuia citeva zile introducand cateva picaruri de vitamina A solutie uleioasa seara la culcare, orificiu ce va fi acoperit pana dimineata cu dop de vata. Cerumenul se va inmuia si se va prelinge, usurand astfel curatarea lui. Sub nicio forma nu se va introduce la copil apa oxigenata. Aceasta va arde tegumentul creand leziuni greu de vindecat. Leziunile tegumentare se pot extinde catre cartilajul pavilionului distrugandul cicatricea ulterioara si deformind definitiv urechea.
In incheiere fac o singura recomandare: nu ezitati niciodata sa va adresati medicului ORL-ist pediatru atunci cand aveti suspiciunea unei afectiuni otice si aici ma refer la durerea importanta la atingerea pavilionului auricular asociat cu plansul nejustificat, scurgeri in exces de cerumen ori alte secretii suspecte, dar si existenta de corp strain auricular ori scaderea de auz si incercati pe cat este posibil sa NU interveniti prin diferite procedee cunoscute (de la parinti, prieteni, informatii media etc.) de a rezolva singuri aceste probleme. Urechea ca si ochiul, nasul sunt organe de simt a caror functionare alterata ii vor marca pe copii nostri toata viata."